De pe Calea Lactee se vede că astă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu un penel pe faţa sa.
I-au spus că o cameră îi va sta pe mâini, alta pe ochi, cealaltă pe tot felul de detalii. Celui mai tare om din Univers i se ia un interviu.
„Şi cum vă simiţiţi acum, după stabilirea acestui nou record mondial?”, vine întrebarea. „N-am vrut asta. Doar mă duc la muncă, e meseria mea. Am noroc că sunt în viaţă”, spune, timid.
Intră burtiera. Pe ecran, în partea de jos, scrie cu alb, pe o bandă albastră: Kami Rita Sherpa, de 22 de ori pe Everest!
S-a născut în 1970, într-o familie de nepalezi. Tatăl era unul dintre primii ghizi „profesional Sherpa”, cum îi spuneau americanii. La 20 de ani se duela cu „optmiarii”, cu unii dintre ei fără oxigen suplimentar. În 1994 a făcut marele pas, Everestul.
Ţinea minte perfect data: 13 mai. Apoi, aproape în fiecare an, a început să-i conducă pe alpinişti până sus. În 2009, 2010 şi 2013, s-a „supărat” chiar de două ori pe sezon. A ajuns la 10, apoi la 15 ascensiuni. Fratele urcase de 17. „N-am fost în competiţie cu nimeni. Nu există aşa ceva la noi. Te întreci, dacă vrei, jos. Sus, la peste 8.000 de metri, e altceva”, adaugă.
Întâlnirea cu Dave Hahn
La a 20-a bucată, l-au dat prin ziare, cu poze, cu tot dichisul.
„Cea mai neagră zi?”. „2014, o avalanşă a ucis 16 şerpaşi. Cinci dintre ei erau din echipa mea, chiar când coboram. Anul următor, un cutremur a mişcat munţii, zăpada a acoperit 19 suflete într-o tabără de bază. Am scăpat doar pentru că am montat corturile în afara zonei centrale”.
„Cea mai frumoasă?”. „Într-o zi, în Kathmandu, cineva mi-a prezentat un american, un tip înalt, legat. Am stat la taclale cam o oră. Nu l-am recunoscut. Puţin ars, şapcă pe cap. În afara noastră, a şerpaşilor, era omul cu cele mai multe ascensiuni, 15, pe Chomolungma. Numai în Antarctica suise pe Vinson de 35 de ori, iar în Alaska de 21. Un adevărat monument. Dave Hahn”.
22…25… Poate 30?
Pe 16 mai 2018, Kami Rita a devenit omul cu cele mai multe Everesturi, 22 la număr. 22×8. 848m. S-a rugat, ca de fiecare dată, a luat cu el fotografia lui Tenzing Norgay şi a purces la drum.
„Am 48 de ani, nu vreau să mă pensionez până la 55, pentru că simt că mai pot”. „Atingeţi 25 de cuceriri?”, l-au întrebat microfoanele. „Dumneavoastră le număraţi, eu, nu! Sper să ne auzim la 30”, a glumit el.
Kami Rita este, şi el, un monument. În primul rând, de modestie.
„La fiecare ascensiune, primesc bani. Mulţi pentru un nepalez. Nu păstrez nimic, duc acasă, la familie. În 1994, la prima căţărare pe Acoperiş, am fost, tot anul, 49 de oameni care am reuşit să urcăm şi să coborâm cu bine.
În 2017, erau 634. Toţi acuză ascensiunile acestea, am auzit că se vorbeşte despre o adevărată industrie. Poate aşa e, dar suntem o ţară săracă şi dacă numai din permisele de trecere spre vârf adunăm, anual, patru milioane de dolari americani”.
Interviul se apropie de final. „Cu ani în urmă, nu ne dădea nimeni de muncă. Băteam, în van, la uşi ce nu se deschideau. Acum, chiar şi cei mai experimentaţi alpinişti apelează la noi. Ştim unde sunt crevasele, montăm scări, cărăm buteliile cu oxigen suplimentar, ne dăm, imediat, seama, dacă vremea se schimbă”.
„Eşti mândru?” e ultimul atac. Kami Rita, localnicul cu 22 de ascensiuni pe Everest, se gândeşte niţel. „În 1953, la prima urcare, Tenzing n-a ştiut să facă poze, aşa că Sir Edmund Hillary l-a tras pe el în cadru, acolo sus. Aşa că prima imagine cu Acoperişul cucerit e a unui şerpaş”.
Sursa: Catalin Oprisan (https://blogsport.gsp.ro/oprisan/)