Masajul a fost unul dintre primele mijloace descoperite de oameni pentru alinarea suferintelor.
Nu sunt date sigure despre primii oameni care au aplicat masajul: chinezii, indienii, egiptenii si sau alte popoare vechi, care ajunsesera la forme inalte de cultura si civilizatie.
In vechime se atribuia masajului o origine magica: la unele popoare din vechime manevrele erau insotite de cuvinte si gesturi rituale si de descantece.
Vechii indieni se imbaiau in apele fluviilor socotite sacre si isi ungeau corpul cu uleiuri aromate (aromoterapia).
Masajul indian consta din neteziri, presiuni si framantari ale partilor moi ale corpului incepand cu fata, apoi trunchiul si terminand cu membrele superioare si inferioare.
Pe membre manevrele se executau in ritm rapid de la radacina lor spre extremitati ca si cum s-ar fi dorit sa se scoata raul din ele.
Masajul - spunea Hipocrat - poate intari o articulatie slabita sau poate mobiliza o articulatie intepenita: executat cu putere le tonifica, executat cu moderatie le inmoaie.
Alte popoare din Orientului Antic (asirieni, babilonieni) au folosit masajul ca tratament al razboinicilor raniti in lupta (masajul de recuperare).
Romanii au cunoscut si practicat masajul in scopul intaririi sanatatii, al cresterii rezistentei organismului, pentru combaterea oboselii, in diferite afectiuni, accidente sau deficiente fizice.