Ai auzit adesea de medicina „alternativa” sau „complementara”. Desi termenul pare cam complicat la inceput, medicina alternativa vizeaza mai multe tipuri de terapii. Ele incearca sa se foloseasca de vindecarea „naturala” a corpului prin „puterile” sale si cu ajutorul unor substante naturale, de multe ori extracte din plante, tehnici de masaj, acupunctura etc.
Istoria medicinei alternative este una destul de veche si de zbuciumata. Cateva repede importante pentru cultura generala le veti putea parcurge in articolul ce urmeaza.
In Grecia Antica, miscarea hipocratica a sustinut dezvoltarea naturopatiei moderne. Refacerea echilibrului natural al corpului era scopul medicinei alternative in trecut, iar acest echilibru era obtinut doar prin dieta corecta si printr-ujn stil de viata sanatos.
Medicamentele chimice erau folosite doar pentru a sustine vindecarea, nu erau menite sa vindece bolile. Multe practici din medicina complementara s-au dezvoltat cu adevarat de abia in secolul 19 ca alternative la practici destul de periculoase din medicina acelor vremuri, purgatia si „scurgerea” sangelui.
In multe parti ale lumii vindecatorii si adeptii medicinei alternative erau priviti cu scepticism, erau criticati si evitati. Lucrurile s-au schimbat in vremurile moderne, cand lumea a inteles ca medicina alternativa poate fi oricand o… alternativa la medicina traditionala.
La un moment dat practicile medicale erau limitate doar la folosiea unor plante, incantatii si rugaciuni. Romanii au fost cei care au adus o multime de ierburi si au adus in atentia oamenilor conceptul de spital, locul unde puteai primi tratament de specialitate in cele mai bune conditii.
De exemplu, hidroterapia o gaseam si la romani, era o forma de medicina alternativa care dadea rezultate.
Ceva mai aproape de prezent, in secolele 14-17 traditia „vindecatorilor” si adeptilor medicinei alternative s-a cam estompat, cel putin in anumite tari, de pilda in Anglia. Emigrarea dinspre Europa spre America de Nord din secolele 18-19 a dus la folosirea medicinei alternative in foarte multe parti ale lumii moderne.
Homeopatia, asa cum o stim astazi, era doar pentru aristocratie la un moment dat, in Anglia, de pilda, prin anii 1830, aceasta ajunge sa fie populara printre aristocrati datoria unui anume doctor, Quinn.
Imigratia din sub-continentul indian in anii 1850 a adus alta forma a medicinei alternative, Ayurveda, veche de 2.500 de ani, in atentia celor interesati de alternativele la medicina traditionala. Era vorba despre o naturopatie indiana, cu practici holistice si remedii naturale, popularitatea sa fiind din ce in ce mai mare mai ales dupa al Doilea Razboi Mondial.
Osteopatia si chiropractica s-au dezvoltat mai ales in SUA in secolul 19, dar au prins bine si in Anglia, unde scoala de osteopatie a inceput sa functioneze inca din 1917. De abia in anii 1960 primul colegiu de chiropractica a ajuns sa functioneze si in Anglia…
Odata cu venirea chinezilor pe continentul european a fost adoptata si medicina traditionala chineza, ca medicina alternativa. Vechimea acestui tip de medicina este mare-in Epoca Bronzului, chiar inainte de acupunctura, ierburi de tot felul folosite si diete, exercitii diverse