Acest site foloseste cookie-uri pentru a imbunatati experienta de navigare. Daca folositi website-ul nostru, sunteti de acord cu salvarea de cookie-uri in calculatorul / dispozitivul dumneavoastra. Pentru mai multe optiuni cu privire la cookies, accesati sectiunea setari a browser-ului dumneavoastra.

Poveste Cu Talc Din America De Nord

31.03.2020

Poveste Cu Talc Din America De Nord

Presedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervație. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei indiene Noah Sealth (Seattle). Scrisoarea se numără printre cele mai frumoase si mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului, iar orasul Seattle si-a primit numele după șeful celor două triburi de nativi americani care locuiau în zona aceea. “Seattle” este de fapt o transcriere anglizată a numelui de familie al șefului indian, Sealth.

 

“Când Marele Sef Alb din Washington îsi trimite glasul că doreste să cumpere pământul nostru, ne cere prea mult! Cum se poate vinde sau cumpăra cerul si căldura pământului? Asa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospețimii aerului si limpezimii apei. Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt - pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii sunt sfinte în gândurile si viața poporului meu, suntem parte a pământului si el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt frați. Culmile stâncoase, păsunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului si omul, toate aparțin aceleiasi familii. Această apă strălucitoare ce curge prin torente si râuri, nu este numai apă, ci si sângele strămosilor nostri.

 

Dacă vă vindem pământul, trebuie să stiți că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeste despre întâmplări si amintiri din viața poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt frați, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiți si să învățați copiii vostri că râurile sunt frații nostri si ai vostri. De aceea va trebui să oferiți râului bunătatea pe care nu ați oferit-o fratelui.

 

Stim că omul alb nu ne înțelege. Pentru el un pământ e la fel ca si oricare altul... Față de pământul-mamă si fratele-cer se poartă ca față de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul si va lăsa în urmă pustiu. Nu stiu. Modul nostru de viață se deosebeste de al vostru. Numai privind la orasele voastre, pe omul rosu îl dor ochii...

 

În orasele omului alb nu există un colțisor de liniste. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiței.

 

Cea mai mare comoară a omului rosu este aerul... Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la duhoare. Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiți că aerul ne este prețios. Că aerul îsi împarte spiritul cu întreaga viață pe care o întreține. Vantul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi si ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziți ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care si omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.

 

Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniți următoarea condiție: Omul alb va trebui să se poarte față de animalele acestui pământ, ca față de frații săi. Ce este omul, fără animale? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla si omului. În lume totul se leagă. Va trebui să vă învățați copiii că sub tălpile lor este cenusa strămosilor nostri. Pentru ca să respectați pământul, le veți spune că pământul lor este bogat prin viața străbunilor nostri. Va trebui să vă învățați copiii, asa cum îi învățăm noi pe ai nostri, că pământul ne e mamă.

 

Ce pățeste pământul, pătesc si copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însusi.

Pământul nu aparține omului. Omul apartine pământului!”

YmNiN