Principiile osteopatiei
- Unitatea funcțională a corpului uman
Ființa umană este un TOT. Aceasta formează o UNITATE completă, biologică, emoțională, spirituală (materie, energie, conștiință). Corpul uman este conceput pentru a funcționa corect în TOTALITATEA sa.
O perturbare într-o zonă determinată a corpului se poate manifesta în oricare zonă situată pe lanțul lezional. Orice accident într-o zonă oarecare a corpului va avea o repercusiune asupra întregului.
- Autoapărare, autoreglare și autovindecare
Corpul are în el însuși mijloacele de a depăși boala atât timp cât relația “structură-funcțiune” este respectată, boala nefiind decât o etapă de vindecare-reglare prin care organismul se reechilibrează.
Principiile lui Hipocrate trebuie respectate întocmai. Corpul posedă propriile sale modele de apărare și propriile sale sisteme de alarmă. Imunitatea ocupă un loc central în programele de restabilire a echilibrului.
- Interdependența structură-funcție și funcție-structură
Funcția depinde de structură. Orice perturbare a unei articulații, de exemplu, se repercutează asupra funcționarii ei: limitarea mișcării, durere etc. Integritatea structurală, libertatea de ritm și de mișcare musculo-scheletică garantează armonia de funcționare a sistemelor nervos și circulator.
Structura depinde de funcție. Orice imobilizare prelungită a unei articulații duce la fibroză articulară. Fasciile sunt considerate, de către dr. A.T. Still, părintele osteopatiei, un element fundamental, restricțiile de mobilitate la acest nivel fiind la originea a numeroase perturbări funcționale.
Indicațiile osteopatiei
- Afecțiunile coloanei vertebrale (cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii);
- Afecțiuni ale aparatului locomotor (tendinite, entorse);
- Afecțiuni ale sistemului nervos (migrene, cefalee, nevralgii faciale și intercostale, torticolis, sciatică, meralgie parestezică);
- Tulburări ale sistemului digestiv (hernie hiatală, gastrite și consecințele hiperacidității gastrice, tulburări funcționale hepato-biliare, colite, constipație;
- Tulburări ale sistemului neurovegetativ (depresie, anxietate, tulburări ale somnului, stres);
- Sechele posttraumatice și chirurgicale (cicatrici, entorse, luxații, fracturi).