Terapiile naturiste sunt un ansamblu de practici medicale care folosesc în mod nemijlocit remedii provenite direct din natură, îndeosebi: structuri fizice, radiații, energie și psihicul uman.
Ele înglobează categorii cum sunt:
- Fitoterapia (terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate – aromoterapia, terapia cu uleiuri – oleoterapia, terapia cu muguri de plante – gemoterapia ș.a.),
- Apiterapia, mineraloterapia (argiloterapia, terapia cu cenușă vegetală, terapia cu cărbune vegetal ș.a.),
- Terapia cu insecte – entomoterapia,
- Terapia cu lipitori – hirudoterapia,
- Terapia cu factori naturali (balneoterapia, talasoterapia, helioterapia, hidroterapia ș.a.),
- Dietoterapia (oligoterapia, dieta cu suplimente nutritive, alimentația macrobiotică, alimentația vegetariană, posturile ș.a.),
- Terapia radiantă (radioterapia, magnetoterapia, cristaloterapia ș.a.),
- Terapia energetică (acupunctura, moxibustia, auriculoterapia, scalpoterapia, bioenergoterapia, terapia prin biorezonanță, cosmoenergoterapia ș.a.)
- Psihoterapia (hipnoterapia, sacroterapia, sofrologia, biofeedback-ul, vizualizarea, meditația ș.a.).
Aceasta este definiţia pe care o veţi găsi pe Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/ Medicină_complementară_și_alternativă)
Fiind un domeniu de foarte mare actualitate se află în „mijlocul” unor dezbateri aprinse. Argumentele pro şi contra le găsim cu uşurinţa la o simplă căutare atât în mediul online, cât şi în cel offline.
Într-o lume care încearca să facă faţă exploziei demografice, în care tehnologia a adus în aceeaşi măsură avantaje, dar şi grave probleme de poluare, în care goana după profit rapid a ajuns să otraveasca încetul cu încetul populaţia este de înţeles, chiar firească, dorinţa de a găsi alte soluţii, decât cele clasice, la problemele de sănătate.
Oamenii işi doresc tratamente cât mai naturale, care să producă cat mai puţine efecte secundare, care să fie cât mai prietenoase atât cu mediul, dar mai ales cu propriul organism.
Din punctul de vedere al unei părţi a mediului academic aceste terapii fac parte din acea zonă care nu a fost suficient fundamentată ştiinţific şi care nu are rezultate clar dovedite prin metodele acceptate. De altfel sunt puţine universităţi în lume care au între materiile predate şi cursuri de terapii alternative si complementare.
Pe de altă parte cercetările în acest domeniu nu sunt susţinute, nu sunt finanţate deoarece depind de modul în care sunt privite de sistemul oficial de sănătate din fiecare ţară. Mare parte dintre medici privesc, din păcate, domeniul ca pe ceva lipsit de importanţa sau, mai grav, ca pe un duşman.
Este adevărat că exista foarte mulţi şarlatani, care nu urmăresc altceva decât un profit cât mai mare şi cât mai rapid obţinut din suferinţa oamenilor. Aceasta realitate are drept cauza principală tocmai lipsa unui sistem de şcolarizare şi acreditare a specialiştilor în domeniu, bine pus la punct, în care calificările obţinute să nu fie doar pe hârtie, ci să reflecte cu adevărat competenţele.
Practicanţii terapiilor alternative care sunt bine pregătiţi, care au studiat şi studiază în permanenţa domeniul, care au acea înclinaţie nativa necesară în orice domeniu pentru a face performanţă, pot fi de mare ajutor medicinei clasice. Niciodata asemenea oameni nu vor recomanda excluderea medicinei clasice. Dimpotrivă, işi vor dori o colaborare cât mai stransă, pentru a rezolva cât mai bine, mai eficient şi pentru o cât mai lungă perioadă problemele de sănătate ale pacienţilor.
Este clar că trebuie să existe, ca în toată viaţa noastră, un echilibru, să existe o măsura în toate acţiunile care au legătura cu sănătatea noastră. Nu trebuie să ne imaginăm că medicamentele sunt cele care ne rezolvă orice durere sau că o tehnică terapeutică alternativă poate înlocui în orice situaţie un tratament medicamentos.
Poate că noi, pacienţii, suntem cei care îi putem convinge, prin atitudinea noastră, pe medicii şi pe terapeuţii bine pregătiţi să colaboreze mai mult, mai deschis, să pună interesul pacientului mai presus de orice, nu numai la nivel declarativ.