Cred că suntem cu toții de acord că nu putem face nimic bine dacă suntem prea ocupați, cât timp mintea, împrăștiată în mai multe direcții, nu acceptă nimic mai profund. Cine nu are timp de nimic, nu face nimic.

În economie există un principiu care s-ar putea aplica foarte bine și în viață – principiul 80/20 al lui Vilfredo Pareto, care spune că 80% dintre consecințe sunt provocate de 20% dintre cauze. Altfel spus, 20% dintre activitățile pe care le facem ne aduc 80% din bunăstare și fericire. Restul de activități, cele mai multe, ne conduc mai degrabă la risipirea energiei, fără să aibă mare impact asupra fericirii noastre.

Înțelepciunea constă în a distinge activitățile importante pentru viața noastră și a ne concentra asupra lor. Când suntem prea ocupați, nu ne mai gândim la modul în care trăim. Numai că toată viața trebuie să învățăm să trăim și, poate surprinzător, să învăţăm să murim. Mulţi oameni mari, după ce au lăsat deoparte ce îi împovăra – bani, funcții, plăceri – și-au păstrat un singur scop până la finalul vieții: să știe cum să trăiască. Într-adevăr, merită să învățăm continuu să trăim. Singurii care duc o viață tihnită sunt cei care își fac timp să gândească, să mediteze, să-i citească pe marii oameni care au fost înaintea lor. Astfel ei adaugă înțelepciunea tuturor epocilor la a lor. Suntem călăuziți, prin efortul altora, spre adevăr.

Cu cât ne vom împărtăși mai mult din gândurile celor mai bune vlăstare ale umanității, cu atât viața noastră va deveni mai lungă, mai lipsită de limite, mai profundă. Adunând toate timpurile într-unul singur, înțeleptul își face viața lungă.

Niciodată nu vor lipsi motivele care să ne neliniștească, fie că vin din prosperitate, fie din nenoroc; din ocupație în ocupație, viața este împinsă înainte. Nu ne bucurăm deplin de tihnă, dar ne-o dorim întotdeauna. Nu sugerăm că o viață leneșă, lipsită de țintă este soluţia. Mai degrabă concentrarea asupra bunelor deprinderi – iubirea și practicarea virtuților, uitarea dorințelor, știința de a trăi și de a muri ne va aduce o viață de tihnă profundă. În viață, mai puțin înseamnă mai mult.