Ghimbirul este o mirodenie cunoscuta din cele mai vechi timpuri in Asia, mai exact sudul Chinei sau India.
Este membru al aceleiasi familii care include si cardamonul si turmericul.
Astazi, este cultivat in toata regiunea tropicala si subtropicala in Asia (India produce cca. 50% din recolta mondiala), Brazilia, Jamaica si Nigeria (al carui ghimbir este foarte iute, dar lipsit de aroma).
Se crede ca indienii si chinezii au cultivat ghimbir ca si o radacinoasa tonica, folosita de peste 5000 de ani pentru a trata multe afectiuni, iar aceasta planta este acum cultivata in toate tropicele umede, India fiind cel mai mare producator.
Ghimbirul a fost folosit ca agent aromatizant cu mult inainte de inregistrarea sa oficiala in paginile istoriei.
A fost un articol comercial extrem de important si a fost exportat din India in Imperiul Roman in urma cu 2000 de ani, unde a fost apreciat in special pentru proprietatile sale medicinale.
Ghimbirul a continuat sa fie o marfa foarte cautata in Europa chiar si dupa caderea Imperiului Roman, comerciantii arabi controland comertul cu ghimbir si alte mirodenii timp de secole.
In secolele al XIII-lea si al XIV-lea, valoarea unui kilogram de ghimbir era echivalenta cu costul unei oi.
In perioada medievala, a fost importat in forma conservata pentru a fi folosit in dulciuri.
Reginei Elisabeta I din Anglia ii este atribuita inventia omului de turta dulce asezonat cu ghimbir (in engleza, “the gingerbread man”), care a devenit un desert popular de Craciun.
In bucataria asiatica, ghimbirul este utilizat aproape exclusiv proaspat, feliat, tocat sau zdrobit. Ghimbirul proaspat poate fi pastrat cateva saptamani in frigider.
Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit in absolut toate tipurile de mancaruri, de la sosuri, supe, feluri principale, pana la deserturi si bauturi.
Gustul sau este mai mult aromat decat iute atunci cand este uscat, dar daca il gatiti pe cel proaspat, iuteala sa va creste iar aroma va scadea.
Cu toate acestea, nu este foarte popular in Europa cu exceptia catorva deserturi in care se adauga, desi era un condiment important inca de pe vremea romanilor.
Thailandezii adauga ghimbir dat prin razatoare alaturi de alte condimente pentru a prepara pastele de curry.
Indonezienii utilizeaza frecvent paste condimentate pe baza de ghimbir proaspat si ardei iuti proaspeti cu care freaca carnea inainte de a o gati.
Ghimbirul prajit are un gust diferit, iuteala sa domolindu-se.
Merge foarte bine prajit alaturi de usturoi sau ceapa. Indienii folosesc adesea aceasta tehnica pentru a obtine sosuri delicioase cu care asezoneaza mancarurile de legume si carne.
In bucataria chineza, ghimbirul este folosit atat prajit cat si fiert. Mancarea care fierbe inabusit mai mult timp este aromata cu feliute de ghimbir care isi elibereaza aroma destul de repede. Tehnica chinezeasca stir-fry (chao) care inseamna gatirea pe foc iute, rapida a mancarii, cu amestecare continua, cere adesea ghimbir maruntit sau dat prin razatoare.