Mitologia greaca ne povesteste ca intr-o zi de primavara, Mentha, o tinara si frumoasa nimfa, s-a dus sa culeaga flori cu suratele ei la marginea unui camp inverzit.
Zeul infernului, Hades, a zarit-o si vrajit de tineretea si frumusetea nimfei, a rapit-o si a dus-o in strafundurile intunecate ale pamantului.
Persephona, sotia lui Hades, n-a tolerat purtarea zeului si geloasa, ca orice zeita femeie, a rapus-o si ingropat-o intr-un colt al Intunericului Vesnic.
Hades, ca orice barbat zeu sau muritor de rand, nu si-a recunoscut niciodata slabiciunea trupeasca trecatoare. Dar cuprins de remuscari, vazind soarta Mentei, a cautat locul ingropaciunii. Cand l-a gasit a transformat corpul neinsufletit intr-o planta frumos mirositoare, numita chiar Menta.
Acesta este mitul grecesc. La romani este cam aceeasi poveste cu nume de zei schimbate si mai multe detalii epice, dar ideea esentiala este ca proprietatile terapeutice ale acestei plante erau cunoscute cu 1500 de ani inaintea lui Hristos.
Egiptenii o foloseau impotriva colicilor si a indigestiei, indienii ca afrodisiac, grecii si romanii pentru imbunatatirea memoriei, cresterea puterii de concentrare precum si pentru tratarea diferitelor boli de stomac.
Pe de alta parte, de la inceputurile crestinismului si pana astazi, s-a considerat ca menta are pe langa numeroasele proprietati terapeutice si rolul de a aduce noroc, de a indeparta spiritele rele si de a te feri de vraji.
Dincolo de superstitii si credinte, este sigur este ca menta a impresionat simturile muritorilor de rand, a domolit durerile bolnavilor si a alinat suferintele indragostitilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi.
Credinta populara are chiar si o reteta sigura pentru fetele indragostite...
Scrieti o dorinta pe o bucatica de hartie si infasurati-o in frunze de menta. Rulati-o apoi intr-o bucata de material rosu si coaseti marginile cu ata rosie. Pastrati-o intr-un loc secret. In rastimpul in care mirosul de menta se va evapora, dorinta se va implini.