Mai întâi trebuie să ne cercetăm pe noi înșine, apoi lucrurile pe care le începem, apoi pe cei pentru care, și împreună cu care, le pornim. Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, pentru că de multe ori ni se pare că suntem capabili de mai mult decât putem în realitate. Trebuie să cântărim lucrurile pe care vrem să le facem.

Un întreprinzător trebuie să aibă întotdeauna mai multă forță decât sarcina sa. În plus, unele treburi nu sunt atât de importante pe cât de profitabile și aduc cu ele multe alte treburi noi și complicate, care ar trebui evitate pentru a nu ajunge într-un punct de unde nu mai ești liber să te întorci.

Trebuie să ne apucăm de acele lucruri pe care, fie le putem termina, fie putem spera că le terminăm, și să le lăsăm deoparte pe cele care cresc pe măsură ce înaintăm și nu se opresc acolo unde ne-am propus. Să nu ne chinuim cu lucruri zadarnice, să nu ne dorim ceea ce nu putem obține ceea ce nu are valoare. Să nu rămână fără rezultat efortul nostru, sau rezultatul să nu merite efortul. De fapt, după aceste lucruri, vine de obicei tristețea, în sensul că, fie nu am avut succes, fie ne este rușine de succes.

Dacă vrem să trăim liniștiți, este indicat să nu ne ocupăm de multe lucruri, nici în viața personală, nici în cea profesională, și aici ne referim desigur la lucrurile inutile. De fapt, dacă este necesar, trebuie să ne ocupăm nu de multe, ci de nenumărate lucruri, dar, atunci când nu ne cheamă nicio îndatorire obișnuită, trebuie să ne încetăm activitățile.

Să ne facem timp să ne gândim la liniștea noastră sufltească și cum să o dobândim. Să medităm la lucrurile cu adevărat importante din viața noastră și să le prețuim. Sufletul nostru să se retragă din lucruri exterioare în sine însuși: să se încreadă în sine, să se bucure, să admire ce e al său, să se retragă pe cât posibil din cele străine și să se dedice sieși.