Dien Chan este o metodă inovativă de reflexoterapie facială vietnameză, care include proceduri simple de masaj pe zone specifice ale feței, cunoscute sub numele de puncte de presiune sau puncte de viață.
Aceste proceduri sunt simple și directe, cu rezultate imediate, pe care le puteți face și singuri acasă, după ce ați însușit bazele acestei terapii.
Principiile se găsesc în natură
Deşi termenul „Dien Chan” înseamnă mai degrabă acupunctură facială, autorul metodei preferă s-o numească reflexoterapie facială.
Bazele acestei tehnici uimitoare au văzut lumina zilei în 1980, în Vietnam, în oraşul Ho Chi Min (vechiul Saigon), datorită muncii profesorului Bui Quoc Chau şi a unei întregi echipe de medici, cercetători şi specialişti în acupunctură.
El a avut ideea de a studia corespondenţele dintre zona facială şi corp, întrebându-se de ce principiile reflexoterapiei nu s-ar confirma şi la nivelul feţei.
Inspirat de unul dintre principiile Kybalionului - „Totul în natură se află în corespondenţă” -, profesorul îşi spune că ar fi logic ca tot ce există în natură să se supună aceleaşi legi.
Având în vedere că nasul, prin forma sa, aminteşte de arcuirea coloanei vertebrale, trebuie să existe o corespondenţă şi posibilitatea tratării.
Mai eficientă decât acupunctura
Așadar, profită de examinarea unui pacient cu dureri de spate, pentru a parcurge cu vârful unui ac curbura nasului acestuia şi, găsind un punct foarte dureros, înfige acul... şi durerea de spate dispare imediat...
Apoi, repetă experienţa de mai multe ori, cu rezultate excelente de fiecare dată. Aceste începuturi promiţătoare îl determină să continue şi gândeşte că nările care seamănă cu fesele ar trebui să le corespundă, apoi picioarele ar fi reprezentate de cele două laturi ale nărilor, iar sprâncenele ar fi umerii şi braţele.
Ca urmare a studiilor sale, profesorul Bui Quoc Chau va desena până la 22 de sisteme de proiecţie a corpului la nivelul feţei şi va descoperi peste 500 de puncte-reflexe, punând la punct astfel o nouă reflexoterapie, mai completă şi mai eficientă decât acupunctura, metodă pe care a numit-o „facytherapie” („facioterapie”) şi „cybernetic therapy” („terapie cibernetică”).
Capul, „tablou de comandă”
De ce terapie cibernetică? Deoarece consideră faţa ca un tablou de comandă sau ca o tastatură de calculator: este suficient să apeşi un buton ca să obţii un răspuns de la distanţă din partea unui organ, reglarea unei funcţii organice sau atenuarea unei dureri.
Metoda este complexă, se bazează pe medicina orientală (acupunctură), pe cea occidentală (ramurile anatomiei, fiziopatologiei, neurologiei), dar include şi alte domenii precum chimia, geometria, corpul-energie, cibernetica şi chiar filosofia şi cultura orientală, inspirându-se atât din budism, cât şi din zen, taoism, confucianism şi din Yi-King (metoda divinatorie din tradiţia populară vietnameză).
Pe această teorie de bază s-a sprijinit apoi Nhuan Le Quang pentru a pune la punct propria metodă Dien Chan.
Prin stimularea punctelor corespunzătoare, metoda Dien Chan determină regăsirea ritmului propriu la nivelul fiecărei părţi a corpului uman.