Acest site foloseste cookie-uri pentru a imbunatati experienta de navigare. Daca folositi website-ul nostru, sunteti de acord cu salvarea de cookie-uri in calculatorul / dispozitivul dumneavoastra. Pentru mai multe optiuni cu privire la cookies, accesati sectiunea setari a browser-ului dumneavoastra.



Despre lavanda

Originară din zona muntoasă a regiunii mediterane, Lavandula Angustifolia, cunoscută ca lavandă sau levantică, este un semiarbust din familia Lamiaceae, aceeași familie cu rozmarinul, menta sau cimbrul. Primii europeni de care știm c-au folosit-o au fost grecii în antichitate, apoi romanii. O foloseau în băile publice sau personale ca aromatizant sau pentru relaxare, cunoscută fiind deja pentru o parte a calitaților sale, o jumatate de kg de flori de lavandă ajunsese sa coste 100 de dinari, echivalentul salariului lunar al unui muncitor. Zona muntoasă a regiunii Provence din Franța este poate cea mai cunoscută zonă de origine a lavandei, dar se putea întâlni în majoritatea zonelor înalte din regiunea Mării Mediterane si nu numai.

  

 

În ultimele sute de ani s-a început a fi cultivata în mai multe regiuni din zona temperata. Cultivatorii din Anglia au creat un standard (Lavandula Vera) plecînd de la Lavandula Angustifolia si au dezvoltat mai multe soiuri pe care au început sa le cultive pentru diferite scopuri, culinar, decorativ sau pentru obtinerea de ulei esential. In Europa cele mai mari suprafete cultivate sunt în Bulgaria si Franța, dar mai este cultivată si in Anglia, Ungaria, Spania, Croația, Romania și Moldova. La noi în tară a fost dezvoltat soiul Codreanca, foarte asemănător cu Hidcote, soi folosit ca bază de plecare în acomodarea și dezvoltarea sa.

Lavanda este un semiarbust peren, vârsta la care poate ajunge fiind de până la 100 de ani, dar în mod normal durata medie de viață este de 25-30 de ani. In funcție de varietate dimensiunile ei pot varia între 35 si 100 cm în înălțime și diametru în perioada de înflorire,altfel fiind ceva mai mici. Tufa formeaza o semisfera usor turtita.

Tulpina este scurtă și lemnoasă, este acoperită cu o scoarța de culoare gri-maro și se desprinde destul de ușor în fulgi sub acțiune mecanică.In perioada de înflorire formeaza tije florale de formă tetraunghiulară, drepte.

Frunzele sunt de formă lanceolată, opuse, sesile cu vârful bont și margini netede. Radacina este pivotantă, puternic ramificată, putînd ajunge până la 3 metri adâncime în sol.

Unul dintre avantajele lavandei e că se poate folosi aproape totul de la ea, chiar și deșeul rezultat în urma distilării e foarte bun îngrășământ sau dacă îl uscăm și îl ardem, scăpăm de tânțarii din curte.

Puternicul miros de lavandă e cunoscut de aproape oricine și de cele mai multe ori este asociat cu produsele clasice de curațenie. Aproape că nu există parfum în care să nu găsim și puțină lavandă, unde uleiul esențial de lavandă e folosit ca bază.

Chimia secretă a uleiului esențial de lavandă e dezvăluită ușor de o analiză GC-MS și ne va arăta că cele două componenete pe care trebuie să le căutăm sunt acetatul de linalil și linalolul. Mai sunt și alte componente organice care completează „vraja”, dar cele două amintite mai devreme sunt responsabile de majoritatea beneficiilor lavandei, de la miros până la acțiuni terapeutice.

În scop terapeutic, uleiul esențial de lavandă poate fi folosit în aromaterapie fiind un bun relaxant, antistres, antidepresiv.

Uleiul de lavandă fiind antiseptic, poate fi folosit și ca dezinfectant având o contribuție majoră și la cicatrizarea mai rapidă a rănilor; iar aplicat pe piele, poate ameliora și îndepărta mâncărimile provocate de arsurile solare.

Sinuzita, durerile de gât, răceala, strănutul,  astmul,  sau laringita sunt doar câteva dintre afecțiunile la care se folosește uleiul esențial de lavandă datorită calităților sale terapeutice.

Uleiul esențial de lavandă diluat cu ulei de măsline poate duce la diminuarea sau chiar înlaturarea mătreții prin masarea scalpului cu o mixtura de 1/20 (ulei esențial de lavandă/ulei de măsline sau ulei mineral).

Florile uscate de lavandă pot fi folosite și în scop culinar sau la prepararea unui ceai aromat.

Florile sunt dispuse pe tija florală în grupuri inelare de jur împrejurul tijei. Caliciul este tubular ovat de 4-5 mm format din 5 sepale unite, iar corola este de 10-12 mm formata din petale de culoare violet. La unele varietăți culoarea poate fi diferită, alb, roz, albastru închis.

 

MWNmMmJlMj