Borsul de sfecla rosie
Originara din zonele mediteraneene, sfecla rosie este un aliment deosebit de nutritiv, dar si un medicament cu multiple aplicatii terapeutice, din nefericire, prea putin studiat si exploatat.
Sfecla rosie este bogata in vitamine (A, B, C si PP), minerale (potasiu, fier, calciu) si proteine, hidrati de carbon, zaharuri, ceea ce o face deosebit de eficienta in tratarea diferitor boli, cum ar fi viroze, anemii, imunitate scazuta, nevroze, demineralizare, tuberculoza, cancer.
Fiind usor digerabila, sfecla rosie regleaza functiile hepatice. Datorita continutului mare de zahar si glutamina, sfecla rosie este contraindicata bolnavilor de diabet.
Un pahar de suc de sfecla rosie, simplu sau in combinatie cu suc de morcov si suc de telina, baut dimineata, timp de 21 de zile, este un ajutor de nepretuit in tratarea afectiunilor enumerate mai sus.
Borsul de sfecla rosie
Borsul de sfecla rosie se recomanda in toate problemele de ficat si fiere pentru ca are darul de a curata si fortifica organele interne.
Borsul se prepara simplu si foarte ieftin in casa.
Este nevoie de un kilogram de sfecla rosie taiata bucati, o legatura de patrunjel, o legatura de marar, o legatura de leustean, o capatana de usturoi, o lingurita de drojdie sau o mana de malai.
Toate acestea se pun intr-un borcan sau vas de lut, se toarna apa si se lasa la macerat, dar nu la soare si nu langa o sursa de caldura.
Cand lichidul este gata acrit, se filtreaza si se umple iar borcanul cu apa. Borsul care rezulta a doua oara este mai slab dar bun.
Din borsul facut din prima se beau cate doua pahare pe zi, din a doua - cate patru pahare pe zi.
In paralel cu cura de bors de sfecla rosie, bolnavilor de hepatita li se recomanda sa bea zilnic un ceai facut din galbenele si seminte de armurariu, tot cate doua pahare.
Borsul se pastreaza mai multe zile, la frigider in sticle bine astupate.
Aceasta licoare se poate bea pe tot parcursul anului, fiind recomandata si in prevenirea aparitiei bolilor de ficat si de fiere, dar si ca depurativ general al organismului.
Sursa: Silvia Holotiuc