Cu toate ca era o planta foarte raspandita in antichitate, faptul ca grecii ii spuneau Nardus sau Nard, denumire derivata de la vechiul oras Sirian Naarda, se presupune ca Orientul Mijlociu a fost una din zonele de provenienta a primelor specii de lavanda.
Acum, lavanda se gaseste peste tot in lume, din Insulele Canare, in toata Europa, in Africa de Nord si Nord-Est, pana in Asia, in India, dar si in Statele Unite ale Americii.
Vechii egipteni foloseau lavanda pentru cosmetice si chiar pentru imbalsamare, dar se pare ca numai familiile regilor si marii preoti se bucurau de secretele ei.
Grecii, au preluat din cunostintele egiptenilor si, dupa cum consemneaza doctorul grec Theoprastus in cartea „Despre mirosuri”, spre deosebire de egiptenii care obisnuiau sa isi unga capul cu ulei de lavanda, filosofii greci preferau sa isi unga talpile picioarelor, pentru ca apoi parfumul sa se ridice natural pana la nivelul capului, parfumand tot corpul.
Primele evidente scrise ale folosirii medicinale a lavandei, par a fi scrierile unui medic grec din anul 77 i.H. El a consemnat ca lavanda, atunci cand este folosita pe cale interna, elimina indigestia, durerile de cap si usturimile de gat. Cand uzul este extern, el spunea inca de pe atunci ca lavanda curata ranile si arsurile si amelioreaza tenul.
Si romanii au recunoscut lavanda pentru proprietatile sale tamaduitoare si antiseptice, pentru capacitatea de a indeparta insectele cu ajutorul parfumului puternic de lavanda si o foloseau des atat pentru spalarea rufelor, ingrijirea personala, cat si pentru gatit sau improspatarea camerelor.
Este cunoscut de catre istorici faptul ca soldatii romani luau lavanda cu ei in campaniile militare pentru tratarea ranilor, a intepaturilor de insecte sau a problemelor cu stomacul sau rinichii.
Parfumul de lavanda, preferatul aristocratiei
In Evul Mediu, regina Elisabeta, care iubea lavanda, o folosea ca ceai sa trateze migrenele sale frecvente si ca parfum, parfumul de lavanda fiind unul dintre cele mai vechi parfumuri folosite in Marea Britanie. Regina, a incurajat dezvoltarea plantatiilor de lavanda.
Sotia regelui Charles I, Henrietta Marie, cea care a adus cosmeticele la Curtea Regala a Marii Britanii, folosea lavanda in sapunuri parfumate si in apa pentru bai si spalat hainele.
In perioada Renasterii, in Franta, lavanda era privita ca o protectie foarte buna impotriva infectiilor. In secolul XVII majoritatea scrierilor despre plante recomandau lavanda ca fiind un medicament miraculos, bun pentru multe probleme de sanatate.
Atunci au inceput sa apara foarte multi comercianti stradali de lavanda. Preturile erau destul de piperate, mai ales la Marea Ciuma din 1665, cand lavanda se considera ca ajuta la protectie impotriva necrutatoarei maladii.
In era victoriana, Regina Victoria era o utilizatoare foarte vocala a lavandei, dat fiind ca planta ajunsese sa fie la moda in randurile aristocratiei. Lavanda proaspata era uscata si pusa in saculeti printre haine. Lavanda se mai folosea si pentru spalarea peretilor si a mobilei, pentru ca ajuta la indepartarea insectelor de toate felurile.
In acea perioada, in Marea Britanie, o suburbie a Londrei (Mitcham) era centrul productiei de ulei de lavanda pentru Casa Regala, produsele de acolo devenind faimoase in epoca respectiva.